Am 52 de ani.
Sunt soția lui Iacob din 1992, mama a cinci copii, bunica a patru nepoți și, spre surprinderea multora, studentă în anul I la Facultatea de Istorie, Geografie și Științe Sociale din cadrul Universității „Ștefan cel Mare" din Suceava.
Dacă m-ai întreba ce am adunat în toți acești ani, nu ți-aș vorbi despre diplome, conferințe sau proiecte.
Ți-aș spune că drumul meu este alcătuit din victorii dezastruoase, înfrângeri magnifice, succese care mi-au sărăcit sufletul și eșecuri care m-au îmbogățit mai mult decât orice reușită.
Au fost ani în care prezența Lui Dumnezeu era pentru mine mai reală decât scaunul pe care stau acum.
Dar au fost și alte vremuri…
Și, fără să-mi dau seama, începusem să aleg cioburile ieftine în locul Perlei de mare preț.
Atunci am înțeles ceva dureros.
Pentru că nu-mi plăcea ceea ce vedeam în mine.
Brennan Manning numește această persoană Impostorul.
Impostorul șoptește mereu:
„Nu le arăta cine ești cu adevărat. Nu vei fi iubit."
Și atunci începem să construim un personaj.
Acolo începe harul.
Pentru că Dumnezeu nu spune „Schimbă-te și apoi vino." Ci spune: „Ieși din ascunzătoare."
Harul nu începe când devenim mai buni. Harul începe când încetăm să ne mai prefacem.
Și poate cea mai mare descoperire a vieții mele este aceasta:
Iar în fiecare dimineață Dumnezeu continuă să mă modeleze, nu pentru că sunt perfectă, ci pentru că sunt a Lui.
„Tu ești copilul Meu preaiubit."